Amorul şi umorul

Într-unul dintre interviurile unui renumit ziarist monden, din vremea lui Socrate, care semna adesea cu pseudonimul Platon, interlocutorii săi au răspuns în fel şi chip întrebării "Ce este Erosul?". Aşa ne-au parvenit şase cuvântări pătimaşe în cinstea acestuia. Interviul a fost numit de C.N.A.-ul din cetate Banchetul şi a primit, în dreapta jos, pătrăţelul roşu. În zilele noastre, cititorul are posibilitatea filtrării personale a acestui text. Iar această posibilitate rezultă tocmai din vasta întindere a neînţelegerilor lui. Textele despre Eros, sau nu mai ştiu cum îi zice, au, se pare, un dublu rol. Cei aflaţi în plasele lui se elucidează au ba lecturând, iar ceilalţi (neîncătuşaţii) tratează subiectul hlizindu-se şi dând din umeri. Secolul care tocmai a trecut a avut ambiţia să facă câteva precizări şi în privinţa Erosului. Întru clarificarea acestui punct de vedere, "fac aci anexata" reprezentare a unei fărâme dintr-un vestit sondaj. Întrebarea anchetatorilor a fost: "Secolul al XX-lea se poate făli el cu năvăliri ale Erosului, în fine, cu prezenţa lui răscolitoare?"
Hermeneutul şomer: "Amorul şi cuvintele despre el sunt două lucruri diferite. Primul ar fi un fel de chestie în sine, pe când rostirea ar fi, logic, fenomenul. Noi credem că Erosul nu intră sub regimul valorilor alethice propuse de Aristotel. El nu este în esenţă nici adevărat, nici fals. Nu poate fi formalizat în sistemul lui Hao Wang, nu poate fi listat. Un nebun a strigat într-o zi unor surdomuţi că Erosul a murit. Neprimind nici un răspuns, aceştia au rămas nepersuadaţi. Restul oamenilor şi-au luat neveste din alt judeţ."
Mao Tse-Toung: "Teoriile lui Marx, Engels, Lenin şi Stalin au o valoare universală, nu Erosul, cum credeau tovarăşele alunecate din Partid. În plus, fiii mei, de curând un comando de intelectuali-muncitori au stabilit ştiinţific că iubirea este invenţia capitalismului. Clasa muncitoare a votat în unanimitate neacordarea vizei tovarăşului Eros. Aţi văzut ce-au păţit ruşii cu Panait Istrati, nu? Astfel, tovarăşi, nouă nu ne trebuie iubire, ci ură, ca să ne ducem mai departe războiul împotriva imperialismului erotic. Partidul, Comitetul Central, Eu şi clasa muncitoare trăim din teoretizarea urii, căci iubirea n-are nevoie de vreo hermeneutică. Când voi muri, veţi înţelege mai bine aceste cugetări."
Soacra cu 3 (vi)teze: "(Vi)teza 1 – Amorul la vârstă fragedă ne strică odraslele. Băieţii îl citesc pe Huxley şi-şi lasă barbă, iar fetele purced a face analiză pe text în cartea spurcată a lui Nicolas Chorier (Des secrets de l'amour et de Venus). Devenind mai înţelegători, părăsesc virtuţile tradiţiei din satul nostru. (Vi)teza 2 – Amorul este cea mai odioasă capcană a speciei întinsă individului. Schopenhauer und Heidegger au simţit aceasta pe propria şi subiectiva lor piele. Diferenţa dintre ei a fost că primul a scos femeia din filosofie, pe când al doilea a numit-o Dasein şi a băgat-o la loc. (Vi)teza 3 – Dacă dispariţia iubirii înseamnă şi dispariţia urii, atunci ar trebui să facem ceva în acest sens. Dar dacă iubire nu e, nici soacre nu mai sunt, «dar eu exist» – zice soacra, înseamnă că… "
Un străin din Yahoo: "Am citit pe site, într-o istorie a iubirii, despre un oarecare Romeo şi despre Julieta lui. Astăzi iubirea cibernetică nu mai permite astfel de sinucideri. În fond, ea nu mai este «fără fund ca golful Portugaliei», ci doar nevirusată. Am iubit peste cinci sute de adrese şi tot nu m-am lecuit. Aştept dulcele chin la w.w.w.solo.@yahoo.com"
Madame Edwarda: "Greşesc imens cei care îl contrazic pe Remy de Gourmont. Scopul vieţii este tocmai menţinerea ei. Numai divinul Sade, hazliul Creangă, curiosul Foucault, cosmopolitul Bruckner şi padronele meu G. Bataille au înţeles unde bate vorba. Teologii bagă strâmbe pe la concilii. Amorul şi umorul sunt forţele care guvernează existenţa. Prima o face posibilă, iar a doua o face suportabilă."
Lady B.B.: "Zic precum Ed. Albee: «Când nu poţi iubi un om, trebuie să începi de undeva. Cu animalele.». Cu pene, fără pene, metafizice, politice ele nu te lasă la nevoie. Iubirea animalelor ascunde o eschatologie. Pe mine câinii m-au salvat. Prin tranzitivitate am ajuns prietenă cu omul. Ş-apoi, câinii m-au readus printre vedete, când am ieşit la pensie din cinematografie." Anchetatorii au concluzionat. Dacă iubirea de forma elevată a bârfei, de moşie, de cadavrul tradiţiei, de tastatura Dvorak, de erotismul devenit o formă a Erosului acceptat, în fine, de entităţi inferioare pe scara biologică există, încă mai putem teoretiza Erosul în acest secol. Dar se observă că el nu vine prin teorie şi nici nu pleacă deodată cu ea.

Alte articole de acelaşi autor

Transmiteţi autorului părerea Dv. despre acest articol!