Centru - periferie, ca raport emblematic pentru ideea de raport

Încerc să argumentez în cele ce urmează că raportul dintre centru şi periferie desemnează o situaţie care ne permite să gândim în legatură cu esenţa chiar a ideii de raport şi, mai ales, care ne indică faptul că ideea de raport rămâne cel puţin problematică în unele aspecte.
Înainte de a discuta despre raportul dintre aceste două concepte, trebuie să ne punem întrebarea dacă avem de-a face aici în mod efectiv cu un raport sau, altfel spus, ce anume înţelegem noi prin ideea de raport. Vorbim adesea despre raport în măsura în care cel puţin doi termeni îşi dispută ceva esenţial, adică au un spaţiu comun de luptă şi o miză care revine la afirmarea, într-un fel sau altul, a unui propriu, dacă îl înţelegem pe acesta în sens larg; despre raportul de opoziţie se spune adesea că ar fi unul din aceste raporturi. Cel puţin doi termeni se găsesc astfel în situaţia de a-şi disputa ceva esenţial. Raportul poate desemna şi situaţia în care cei doi termeni îşi pun în evidenţă ceea ce au ei comun, fapt ce revine, cred, tot la ideea de dispută, în măsura în care orice tip de apropiere între două instanţe ia forma unui agon. Să rămânem la cazul emblematic ce pune faţă în faţă doi termeni.
Se discută adesea despre relativitatea punctelor de vedere din care este privit un raport, anume dacă avem de-a face, în consideraţiile noastre, numai cu ceva subiectiv sau şi cu ceva obiectiv.
Dacă un raport aduce doi termeni în situaţia de a-şi disputa ceva anume, trebuie să ne întrebăm ce perspectivă primează sau poate prima într-o asemenea concepţie. Putem privi astfel raportul din perspectiva unui termen sau a celuilalt, sau din punctul de vedere al unei instanţe exterioare raportului. Vom vedea în ce măsură e posibilă o privire exterioară raportului.
Dacă revenim la cazul nostru, am putea afirma că raportul dintre centru şi periferie poate fi considerat din punctul de vedere fie al centrului, fie al periferiei, fie al unei a treia instanţe.
Dar să vedem ce înseamnă cu adevărat ceea ce am afirmat mai sus. Perspectiva centrului asupra raportului cu periferia poate fi valabilă doar în sensul propriu geografic, nu şi în sensul metaforic pe care îl atribuim celor două concepte, chiar dacă zona lor de extracţie este geografia şi topologia matematică. Nu cred că putem vorbi despre perspectiva centrului asupra raportului său cu periferia, şi asta din simplul motiv că, strict vorbind, centrul nu are nimic de disputat cu periferia, îşi este suficient lui însuşi şi nu se defineşte în nici un fel prin „raportare" la ceva exterior ei. Orice centru este un început şi un absolut. El are un propriu pe care şi-l afirmă, îl scoate la lumină în mod creator, de la sine, spontan.
În acest sens e greu de vorbit despre un raport centru-periferie.
Pe de altă parte, această idee nu poate fi acreditată decât de către periferie, care nu are un propriu, nu are o subzistenţă decât în măsura în care există un centru la care să se raporteze, faţă de care să se definească, prin contrast sau prin mimetism. Periferia nu are consistenţă, ea trăieşte din continua sa delimitare faţă de centru, trăieşte printr-un soi de parazitare sau prin reactivitate. Periferia NU ESTE astfel decât ceea ce consideră ea că centrul NU ESTE. De aceea putem spune că perspectiva unui raport centru-periferie nu este decât cea pe care o produce periferia.
Care ar putea fi a treia perspectivă asupra raportului? Cred că nu e alta decât cea pe care o propun eu, în măsura în care interpretez într-un fel anumit termenii: raport, centru şi periferie, şi astfel îi aduc într-un joc care, până la urmă, nu e decât un prilej de argumentare mai bună sau mai proastă. Eu sunt cel care gândeşte tot acest scenariu ca fiind cel al unei opoziţii, al unei separări, când ar fi la fel de justificat să pot gândi periferia ca margine a centrului, şi să pot defini centrul astfel ca având o zonă de vag, cea în care el nu aduce la lumină în mod explicit ceea ce el are de spus. Ar fi o perspectivă pe care aş putea-o la fel de bine argumenta, şi care pare a avea posibilităţi mai largi de dezvoltare, dar voi rămâne la ceea ce am afirmat mai sus.

Alte articole de acelaşi autor

Transmiteţi autorului părerea Dv. despre acest articol!