Conflictul. Tipologii şi atitudini

Seminarul acestui număr se desfăşoară pe tema Războiul. Întrebările adresate colaboratorilor:

1) Ce tipuri de conflicte cunoaşteţi?

2) Dacă aţi declara război, cui l-aţi declara?

1) Posibile tipologii
Înainte de a realiza o clasificare a conflictelor voi încerca să aduc în atentie un anumit înteles al fenomenului ca atare. Pe scurt, prin conflict înţeleg o dispută ideatică sau materială dintre două părţi opuse, în care fiecare îşi apără interesele şi scopurile prin orice mijloace. Aspectele pe care le-a îmbrăcat acest fenomen au fost diverse, de la cel biblic, între Adam şi Eva, la simpla încăierare între două persoane şi apoi la conflicte de grup, între comunităţi. De remarcat mi se pare a fi faptul că, atunci când vorbim despre un conflict, este necesar să avem în vedere câteva caracteristici, printre care: lupta însăşi dintre părţile opuse, scopurile şi interesele puse în joc, puterea distructivă a unei părţi faţă de alta, organizarea de luptă, forţele şi mijloacele utilizate sau strategia şi tactica folosite.
În ceea ce priveşte conflictul dintre două state, de retinut este faptul că, aşa cum a remarcat şi teoreticianul militar Klausewitz, în lucrarea Despre război, într-un conflict nu poate exista distrugere totală, absolută, a unei părţi de către alta. În înclinarea balanţei asupra victoriei unei părţi intervine ceva, şi acest „ceva" este „politicul", care dă câştig de cauză unei părţi. Dacă, conform expresiei acestui autor, „războiul este o continuare a politicii cu alte mijloace", atunci numai negocierile politice vor rezolva până la urmă conflictul.
În privinţa tipologiei conflictelor, remarcăm că există astfel de construcţii teoretice, realizate după mai multe criterii. Voi recurge doar la simpla indicare a unora dintre acestea, realitatea la care trimit fiind lesne de recunoscut. După natura lor, conflictele pot fi: politice, ideologice, sociale, diplomatice sau culturale. După aria geografică există conflicte locale, regionale şi mondiale. Cât priveşte caracterul lor, putem vorbi de conflicte naţionale şi internaţionale. Dacă avem în vedere participanţii, atunci vom discuta despre conflicte rasiale, inter-etnice, ştiinţifice. După nivelul tehnologic la care se desfăşoară, există conflicte nucleare, chimice, bacteriologice şi spaţialo-cosmice. Am credinţa că o clasificare a conflictelor încă nu s-a încheiat, iubitorii de tipologii putând continua, nu fără rezultate, un astfel de efort.

2) Pacifismul şi atitudinea războinică
Pentru a răspunde "curajos" la această delicată întrebare, ar trebui să indic cel puţin două puncte de vedere pe care m-aş putea situa. Primul s-ar referi la o abordare de tip pacifist, cel de-al doilea vizând atitudinea războinică.
Din perspectiva pacifistului, aş declara război războiului însuşi. Paradoxal este faptul că astăzi, ca oricând, lumea vorbeşte despre pace în condiţiile în care se află într-un conflict permanent, se pregăteşte să facă faţă războaielor şi dezvoltării industriale moderne de armament şi, mai mult, caută noi metode de luptă. Dacă termenul „pace" s-ar înlocui cu expresia „război războiului" cred că s-ar rezolva mai multe dintre aspiraţiile lumii: eradicarea sărăciei şi a mizeriei, creşterea economică, noi locuri de muncă, prosperitate etc. Sunt convins că se poate declanşa un „război împotriva războiului", fapt ce ar presupune ca oamenii să dorească cu adevărat acest lucru şi să coopereze pentru eliminarea acestui flagel.
Având în vedere faptul că acest lucru este greu de realizat, putem aborda chestiunea din cea de-a doua perspectivă, a atitudinii războinice. Războiul nu este un simplu cuvânt rostit pe scenă la un spectacol. De la simpla aruncare cu pietre până la lansarea rachetelor în spaţiu este un drum ce se poate descrie ca de la „empirie la ştiinţă". De aceea, ştiinţa militară studiază războiul sub toate aspectele, iar academiile şi colegiile militare pregătesc specialişti în acest domeniu, pentru a învăţa arta luptei şi a distrugerii adversarului. Toate programele de învăţământ militar au în conţinutul lor teme care promovează această atitudine războinică, iar militarii sunt pregătiţi şi antrenaţi pentru a face faţă rigorilor războiului.
Dacă în filmele ştiinţifico-fantastice se vorbeşte despre luptătorul ideal, dotat cu cele mai moderne mijloace de luptă, în lumea reală, omul concret este acela care trebuie să poarte un război cu toate consecinţele sale psihice şi materiale. Cu atât mai mult, păstrarea secretelor în organizarea şi desfăşurarea războaielor a făcut ca multe cuceriri ale ştiinţei să fie folosite în primul rând în domeniul militar şi apoi să fie puse la dispoziţia civililor. Este cazul televiziunii, radarelor şi sateliţilor de comunicaţii.
Noua concepţie despre război s-a modificat în condiţiile existenţei terorismului. Războiul poate căpăta acum o dimensiune informaţională prin superioritatea comunicaţiilor, una umanitară, ca în cazul Afganistanului, prin paraşutarea de ajutoare alimentare, şi o dimensiune mass-media, de o importanţă capitală astăzi. Ca urmare, atitudinea războinică solicită eforturi totale pentru îndeplinirea misiunilor de luptă.
Deci, există două puncte de vedere din care putem judeca războiul: pacifistă şi războinică. Totul depinde de poziţia fiecăruia faţă de una dintre aceste abordări. Important este ca până la urmă să se realizeze un echilibru metodologic între cele două situaţii.

Transmiteţi autorului părerea Dv. despre acest articol!