Despre morţile şi doctrinele filosofilor; Ieşirea din vacanţă

Despre morţile şi doctrinele filosofilor

Moartea, în marea ei generozitate, pare a ne atinge pe toţi într-un acelaşi mod uşor descifrabil, democratic chiar: aneantizare, diseminare a materiei, reîntoarcere elementală în viscerele pamântului. În moarte părem cu toţii a ne apropria un acelaşi chip. Ne identificăm până la saţietate.
Aşa pare la o privire rapidă, uşor superfluă, romantică de-a dreptul. Privire ce scapă diferenţele esenţiale. Căci există diferenţe ce numesc limitele felului nostru de a fi printre ceilalţi, o dată cu ceilalţi, în spaţiul sublunar. Este ceea ce ne anunţă, sec, esenţializat, chiar dacă ironic, Stiv Fleishman, autorul unei scrieri (căci nu ştiu cum altfel aş putea-o numi) aflată la adresa http://www.miami.edu/phi/jokes.htm şi intitulată Cauzele morţii unora dintre marii filosofi.
Este uimitor în cele câteva rânduri cum o "glumiţă" inocentă, simplu joc de cuvinte, poate ascunde, cu sau fără intenţie şi vinovăţie, un temeinic gând filosofic: măsura vieţii noastre e dată de limita la care ajungem, pe care ne-o asumăm decisiv. Viaţa, ca şi ieşirea din viaţă, e dată de limita ce ne hotărăşte destinul. Iar a vieţui în preajma propriei limite este singurul mod prin care moartea nu desfigurează: moartea îţi devine proprie, purtând numele limitei tale, al principiului tău.
Spicuind din conţinutul "scrierii", vedem astfel că moartea lui Thales ia forma excesului apei, pe când Ockham sfârşeşte tăiat în timp ce se bărbierea (cu briciul, bănuim); Descartes sucombă prin încetarea gândirii, Spinoza din cauza excesului de substanţă, iar cauzele decesului lui Kant sunt transcendentale, ale lui Darwin sunt naturale şi ale lui Hume supranaturale. Sartre a murit banal, copleşit de greaţă, în timp ce lui Heidegger revelarea Dasein-ului i-a fost fatală. Spectaculos a repausat însă (bănuim aici o tainică simpatie a autorului) Hegel, prin ciocnirea, în amurg, cu bufniţa uşor surmentată după o îndelungată mişcare dialectică.
În final merită spus că grija faţă de chipul pe care-l vom da propriei morţi se hrăneşte de fapt, de timpuriu, din modul în care polemizăm şi tematizăm propriile limite. Dacă le gândim vreodată! Şi dacă nu se identifică simplelor prejudecăţi!

Ieşirea din vacanţă

Copleşit, debordat de evenimentele recente ce au zguduit Statele Unite ale Americii, am renunţat!
Am renunţat la a descrie un site superb intitulat Guide to Philosophy on the Internet, accesabil la adresa http://www.earlham.edu/~peters/philinks.htm. Site de link-uri ce trimit, parcă fără sfârşit, la ghiduri de filosofie, filosofi şi asociaţii de filosofie, reviste de specialitate, texte în format electronic, bibliografii, liste de mail-uri, grupuri de ştiri, proiecte, dicţionare, slujbe pentru filosofi, citate şi multe, multe altele. Cei interesaţi să nu uite să-şi asigure cantităţi impresionante de cafea şi... răbdare.
Năucit, subit suprasaturat de actele incalificabile ale teroriştilor, am realizat că realitatea cunoscută îşi pierde sensul, că sunt martorul şi actorul unei epoché fără precedent, iar întrebarea "Cum este cu putinţă...?" îşi aneantizează aura metafizică, devenind premisa gândirii viitorului şi trecutului.
Incapabil să-mi concentrez atenţia asupra vreunui conţinut, aruncat în aer de gestul terorist, agent al unei lumi a tenebrelor şi monştrilor raţiunii şi sufletului, am "întrebat" cuvintele prezente pe Internet, avid de un răspuns:
Search:
war - 24.000.000
terror - 1.700.000
crime - 6.800.000
enemy - 3.270.000
horror - 3.080.000
Total (ca şi cum ar fi posibil): excesiv!

Intimidat deja de cifrele ameţitoare, am continuat interogarea naivă şi timidă a altor cuvinte:
Search:
peace - 9.600.000
friendship - 2.350.000
tolerance - 1.700.000
human rights - 3.250.000
Total (ca şi cum n-ar fi omeneşte imposibil): insuficient!

Oripilantă diferenţă! Terifiantă algebră a cuvintelor! Dincolo de ea, sarcină a gândirii, poveste fără de sfârşit a umanităţii...
Cu bine!

Alte articole de acelaşi autor

Transmiteţi autorului părerea Dv. despre acest articol!