Din nou despre libertate

Problema libertăţii a devenit astăzi, în noul context politic, mai actuală ca oricând. Ne dăm seama că trecerea de la libertatea interioară, implicită, la cea deplină, a spaţiului public, nu s-a produs întru totul, aşa cum ne-am fi aşteptat. Suntem acum, desigur, departe de înţelesul pe care l-a avut libertatea în comunism, dar şi destul de departe de idealul de libertate pe care ni l-am propus. La jumătate de drum, ne vedem din nou puşi în postura de a ne regândi şi reinventa libertatea.
Exact în acest scop rămân actuale lucrările lui Milton Friedman. Fiind unul dintre autorii controversaţi controversaţi ai secolului XX, adulat de o parte a publicului şi specialiştilor, contestat vehement de o altă parte, el a reuşit să-şi facă auzită vocea şi să impună un punct de vedere anti-keynesian. Laureat în 1976 al premiului Nobel pentru lucrările sale în domeniul macroeconomiei, consilier prezidenţial al lui Ronald Reagan, autor a numeroase cărţi ca "A Theory of the Consumption Function", "Tyranny of the Status Quo" şi "Capitalism and Freedom", Milton Friedman nu a rămas la ariditatea studiilor şi formulelor economice, ci s-a implicat activ în explicarea publicului larg a unor probleme complexe precum inflaţia, comerţul internaţional şi, în general, a mecanismelor economiei de piaţă. În anul 1980 a realizat un serial de televiziune în zece episoade, prezentat pe canalul Public Broadcasting Service, intitulat "Liber să alegi" ("Free to choose"). Ideile conţinute în serialul de televiziune au fost reluate, în formă scrisă, în lucrarea "Liber să alegi. Un punct de vedere personal" (Editura All, 1999).
Chiar şi fără a beneficia de o traducere excepţională, argumentele lui Friedman se impun prin logica şi eleganţa raţionamentului, prin exemplele edificatoare şi prin stilul clar şi pragmatic în care sunt scrise. Uşor de urmărit şi de înţeles chiar şi de publicul neavizat, fără o pregătire deosebită în domeniul politicii şi economiei, argumentaţia lui Milton Friedman se bazează în primul rând pe bunul simţ. El nu cade în greşeala atât de frecventă a raţionalismului exacerbat şi nu încearcă să propună un nou experiment social, dovedind că a înţeles bine lecţia amară a secolului XX în ceea ce priveşte ingineria socială. Însuşi subtitlul cărţii, "Un punct de vedere personal" ("A Personal Statement"), sugerează că autorul nu are pretenţia descoperirii adevărurilor absolute sau a unui panaceu. Cu toate acestea, el ne atrage atenţia că omenirea ar trebui să aibă înţelepciunea şi răbdarea de a reflecta la direcţia în care se îndreaptă.
Soluţiile propuse de Friedman se înscriu mai degrabă în buna tradiţie conservatoare, autorul sugerând reformă şi nu revoluţie, retragere treptată a statului din economie, educaţie, asistenţă socială etc. şi nu abandonare bruscă a cetăţenilor obişnuiţi cu un stat mai mult sau mai puţin paternalist. Aceasta explică şi revendicarea lui Friedman nu numai de către libertarieni, ci şi de către neoconservatori.
Autorul se dovedeşte unul dintre cei convinşi de faptul că birocraţiile tind în mod natural să crească şi să-şi extindă competenţele (tendinţă numită de sociologi "legea de dezvoltare a birocraţiilor"). De asemenea, unii sociologi consideră că birocraţiile manifestă şi tendinţa de a se transforma în oligarhii (tendinţă numită de Michels în 1911 "legea de fier a oligarhiei"). Ca atare, Friedman consideră necesară adoptarea unei poziţii opuse, de limitare a acestei mari birocraţii care este statul, dacă nu pentru reducerea rolului său, cel puţin pentru stoparea tendinţei sale naturale de extindere.
Ca şi Hayek, Milton Friedman crede că libertatea politică nu este posibilă fără libertate economică şi că planificarea guvernamentală împinge o societate pe un drum care duce inevitabil la o formă sau alta de totalitarism.
Investit cu toate virtuţile după marea criză economică din 1929-1933, statul asistenţial este pus serios în discuţie de Friedman, care demonstrează că însăşi marea depresiune economică a fost o consecinţă a intervenţiei guvernamentale neinspirate.
Considerat un autor reprezentativ al liberalismului economic în varianta sa neoclasică, Friedman ar trebui citit atât de cei care sunt convinşi deja de rolul binefăcător al economiei laissez-faire, cât şi de adepţii concepţiei opuse, a statului asistenţial, care îşi pot astfel rafina argumentele contrare. Beneficiind de o recunoaştere aproape unanimă în rândul specialiştilor în doctrine politico-economice, ca şi în rândul publicului larg din Statele Unite, Milton Friedman este un autor cu atât mai necesar de studiat în România începutului de mileniu trei, având în vedere experienţa noastră nefastă în ceea ce priveşte statul centralizat şi economia planificată.
Până unde se poate merge cu pretenţia nebunească a guvernanţilor de a crede că ştiu mai bine decât cetăţenii înşişi ce este bine pentru ei? Care este viitorul care ne aşteaptă mergând pe acest drum? Nu este cumva acesta chiar "drumul către servitute" de care vorbea Hayek? Acestea sunt doar câteva întrebări pe care lectura cărţii "Liber să alegi" le sugerează cititorului.

Alte articole de acelaşi autor

Transmiteţi autorului părerea Dv. despre acest articol!