Contrast - Nr.7 / 2001 - Interviu -

Teorismul - atac împotriva umanităţii

Recentele evenimente din Statele Unite ale Americii au generat discuţii pe tema unui fenomen care, ajuns la cote de neimaginat, a determinat comunitatea mondială să-şi pună problema unei reîntemeieri a relaţiilor internaţionale. Terorismul este tema minianchetei pe care o prezentăm, în realizarea căreia am apelat la bunăvoinţa unor specialişti din trei instituţii ieşene, cărora le-am adresat următoarele întrebări:

1) Credeţi că terorismul îi vizează doar pe americani?

2) Care ar fi cauzele terorismului?

3) Pentru ce măsuri aţi opta împotriva acestui fenomen?

Anton Carpinschi, prof. dr., Ştiinţe politice, Universitatea "Al.I. Cuza", Iaşi

1. Terorismul din direcţia fundamentalismului islamic vizează, în primul rând, SUA ca super-putere mondială. Acţiunea teroristă asupra World Trade Center şi a clădirii Pentagonului, din 11 septembrie 2001, aduce cu sine consecinţe care afectează, însă, întreaga lume. Siguranţa şi confortul psihic al cetăţeanului de pretutindeni au suferit un şoc. Sistemul bursier şi financiar mondial a fost zguduit, cu efecte încă greu de prevăzut asupra evoluţiei economiilor ţărilor dezvoltate. Cel mai puternic afectate rămân totuşi securitatea, apărarea naţională, economia SUA şi, mai ales, "modelul de viaţă american". Atacul terorist provenit din interior a fost atipic faţă de aşteptările unor potenţiale pericole, aşa cum erau ele definite în strategia de securitate naţională a SUA. Două sunt circumstanţele agravante pentru atacul din 11 septembrie: atacarea, pentru prima dată, a teritoriului nemijlocit al SUA şi distrugerea totală sau parţială a unor obiective civile şi militare, simboluri ale democraţiei americane. Folosirea de către terorişti a unor mijloace neconvenţionale (avioane civile americane cu pasageri, utilizate ca proiectile) pune în evidenţă asimetria conflictului dintre un stat şi o grupare teroristă. În acelaşi timp, acest fenomen demonstrează că, în cazul unei confruntări totale, folosirea oricărui mijloc pentru combaterea adversarilor devine legitimă, cel puţin în planul logicii militare. Din păcate, consecinţele decurgând de aici devin incalculabile….
2. Cauzele terorismului sunt vechi şi adânci. Cred că la originea lor se află decalajul nord-sud, prăpastia dintre bogaţii şi săracii planetei, prăpastie ce întreţine anumite afecte resentimentare la nivelul psihicului individual şi colectiv. Clivajele religioase şi ideologice potenţează confruntarea civilizaţiilor. Dificilă şi complexă, această realitate provoacă. Depinde, însă, ce anume provoacă: raţiunea sau umorile speciei umane? Inteligenţa şi chibzuinţa conducătorilor şi popoarelor ţărilor bogate în găsirea căilor avantajoase de redistribuţie a valorilor, modernizarea cu păstrarea specificului regional sau fanatismul ideologico-religios în scop vindicativo-distructiv?
3. Sintetic vorbind, combaterea terorismului prin solidaritatea activă a statelor şi cetăţenilor lumii cred că este calea cea mai bună. Această solidaritate înseamnă izolarea teroriştilor prin înlăturarea cauzelor terorismului. Aceasta presupune, însă, un lung şi chinuitor efort moral de civilizare continuă a speciei umane, de asumare şi depăşire a limitei, de toleranţă religioasă şi acceptare a diferenţelor culturale. Este acest efort de autodepăşire un pariu prea greu pentru specia umană? Este dificil de imaginat că cineva pe pământ ar deţine răspunsul la această întrebare.

Doru Tompea, prof. dr., Ştiinţe sociale, Universitatea "Petre Andrei", Iaşi

1. Categoric nu! Istoria modernă inaugurează şi terorismul ca practică politică, începând cu dictatura iacobină, continuând cu teroarea nazistă sau cea bolşevică. În zilele noastre terorismul se ipostaziază în mai multe faţete: intoleranţă individuală, regimuri totalitare, extremism politic, terorism internaţional ş.a. Apariţia pentru lumea civilizată a acestui nou adversar presupune mai multe abordări: ideologic, marchează sfârşitul "sfârşitului istoriei"; diplomatic, apare un nou actor, adversar al ordinii şi regulilor internaţionale; economic, o sfidare a globalizării; cultural, respingerea modelelor şi paradigmelor civilizatoare ale "noii lumi", ale Americii concepută drept "Cetate a lui Dumnezeu".
Filosofic, terorismul neagă total existenţa umană, destramă legăturile din cadrul comunităţilor şi provoacă alienare.
2. Terorismul contemporan a devenit un flagel mondial, poate fi considerat chiar provocarea fundamentală a acestui început de mileniu. Prăbuşirea comunismului ca sistem mondial a reconfigurat spaţiul geopolitic, provocând explozia naţionalismelor şi a puseelor etnice acumulate în anii dictaturii, îndeosebi în fostele state multinaţionale care au cunoscut o implozie gestionată, îndeosebi în Iugoslavia, prin mijloacele terorii şi violenţei. De asemenea, provocarea globalizării a produs o mutare semnificativă în relaţiile internaţionale, marcând apariţia unor actori semnificativi pe scena lumii: companii transnaţionale, organizaţii neguvernamentale, asociaţii şi fundaţii umanitare, grupuri diverse de interese, indivizi proiectaţi pe scena politică.
Statul nu mai deţine, în acest context, monopolul exclusiv al armelor de distrugere în masă, care au proliferat şi au scăpat de sub control. Accesul la aceste mijloace este facil, iar odată cu globalizarea comunicaţiilor şi informaţiilor, în era revoluţiei tehnotronice, terorismul beneficiază din plin de efectele globalizării.
Sfârşitul războiului rece şi prăbuşirea "imperiului răului", odată cu revoluţiile anticomuniste, au ipostaziat America drept unic jandarm mondial. "Sfârşitul istoriei" nu s-a confirmat pentru că SUA s-au găsit într-o situaţie paradoxală: inexistenţa unui pol, a unui adversar politic şi militar care să le justifice puterea în lume. În lipsa acestei tensiuni şi a dispariţiei unui adversar redutabil pe scena internaţională, America a cunoscut un declin al "capitalului" social, al implicării civice, al solidarităţii comunitare, al atitudinii cetăţeneşti faţă de problemele grave ale omenirii. Terorismul devine astfel nu doar o prioritate a serviciilor secrete sau a administraţiei, ci şi o gravă ameninţare la adresa umanităţii. America a devenit pentru societatea contemporană paradigma libertăţii, democraţiei şi prosperităţii. Dar impunerea, deseori forţată, a valorilor americane şi occidentale în spaţii etnoculturale diverse a generat în multe rânduri reacţii de apărare, protecţie şi respingere. Lipsa de înţelegere a altor culturi, mentalităţi şi credinţe a generat conflicte care au fost escaladate violent, până la limita intoleranţei şi fanatismului. Discursul postideologic al ordinii eterne este acum suspendat. 3. Terorismul nu trebuie monitorizat, ci extirpat. Dar aceasta presupune un "soft" complex: o nouă legislaţie internaţională, o nouă ordine mondială, o nouă diplomaţie. Paradoxal, dar globalizarea trebuie să producă efecte benefice şi civilizatoare în toate spaţiile planetei şi să ofere instrumentele necesare pentru ca pacea, securitatea, libertatea şi viaţa oamenilor să fie protejate oriunde pe glob. Oricum, vom asista la redefinirea conceptelor de securitate planetară, de război, de siguranţă naţională, de scut antiaerian ş.a. Cred că ar fi o mare eroare să se răspundă la recentele atentate sinucigaşe din America doar cu riposte de tip militar. Ar fi o simetrie periculoasă care ar angaja umanitatea, ireversibil, pe spirala holocaustului.

Cătălin Turliuc, dr. Istorie, cercetător principal, Institutul „A.D. Xenopol", Iaşi

1. În mod evident, terorismul nu vizează doar Statele Unite ale Americii. De altfel, terorismul nu este un fenomen nou sau inedit. Mai mult, aria sa de răspândire a fost şi este globală. Istoria consemnează acte de terorism încă în civilizaţiile antice ale Mesopotamiei şi, cu siguranţă, în ciuda efortului major care se face acum în lupta împotriva lui, el va persista atâta vreme cât va exista o societate umană. Modalitatea în care terorismul se va manifesta va fi poate diferită, acest fenomen fiind într-o relaţie de feed-back cu dezvoltarea tehnologică şi ştiinţifică a epocii în care el este activ. Nici o societate nu este ferită de terorism şi de implicaţiile acestuia. În ansamblu – istoriceşte vorbind – nu a fost identificat un anticorp al terorismului nici în societăţile dezvoltate şi complexe şi nici în cele paupere şi puţin organizate. Acest lucru dovedeşte că terorismul, în cele mai diverse forme de manifestare, a însoţit evoluţia omenirii în toate fazele acesteia şi este o realitate înscrisă în fibra ţesăturii sociale din toate timpurile.
2. Cu certitudine există o multitudine de cauze ale acestui fenomen. O taxonomie a terorismului arată o multitudine de varietăţi şi subspecii care trebuie luate în discuţie. Referindu-mă doar la terorismul contemporan, pot evoca drept cauze plauzibile: inechitatea şi polarizarea socială, extremismele de orice fel (de la cele religioase şi ideologice la cele politice), alienarea şi anomia, dorinţa aberantă de a câştiga "pariuri" cu istoria ale unor indivizi marginalizaţi sau grupuri scoase la periferia societăţii, în fine, "boli" sociale asociate cu acumularea de "muniţie" socială şi/sau naţională. Cred însă că o cauză profundă a terorismului poate fi legată de mecanismul de autoreglare socială. Actele teroriste sunt simptomele acute ale unor boli cronice ale societăţii care trebuie tratate fără amânare. Perspectiva se schimbă, însă, atunci când vorbim despre terorism de stat. Acesta este o altă poveste, pe care unii din părinţii sau bunicii noştri au trăit-o din plin – şi ca ei, mulţi alţi oameni din această lume – în cei mai bine de cincizeci de ani de tiranie comunistă ai "secolului extremelor".
3. Problema măsurilor împotriva terorismului este una care ţine de "alonja" fiecărui factor implicat în reprimarea acestui fenomen. Există o paletă a opţiunilor radicale, vechea lege a talionului, alta care consideră pedeapsa expiatorie ca fiind depăşită şi inadecvată în lumea contemporană. Eu sunt adeptul identificării cauzelor profunde, a extirpării "tumorilor" sociale şi/sau naţionale şi a anihilării rapide şi fără cruţare a elementelor agresive, maligne. Pe scurt, dacă acceptăm că terorismul este o excrescenţă aberantă, un cancer al societăţii şi lumii în care trăim, şansa de a limita extinderea lui spre zonele vitale este aceea de a-i depista cauzele, agenţii patogeni şi de a interveni ferm şi punctual acolo unde răul originează şi se manifestă.

Rubrică realizată de Ioana Andreea Cozianu

Alte articole de acelaşi autor

Transmiteţi autorului părerea Dv. despre acest articol!