Contrast - Nr.1 / 2001

Mozaic politic

• Recent a avut loc mult aşteptatul congres al PNŢCD. Evenimentul a fost complet: cu prognoze, cu replieri şi răsturnări de situaţie. Pesimiştii văd în rezultate o pierdere a şanselor de a rămâne la dreapta, iar optimiştii pun bază pe înţelepciunea specialistului în pragmatism, Andrei Marga. Oricum, într-o ţară în tranziţie, problema locului pe eşichierul politic trece pe un plan secund: cei de la dreapta au luat măsuri de stânga, iar cei de la stânga continuă un program de dreapta. "O mână spală pe alta" e un principiu ce funcţionează bine.
  În afară de refacerea imaginii, puternic şifonată după alegeri, PNŢCD trebuie să se decidă asupra unui element central: doctrina. Numele pe care îl poartă îl recomandă drept un partid al ţăranilor. Însă realizările în acest sector au fost departe de aşteptări. Din memoria colectivă nu va dispărea uşor "electronistul de la agricultură", iar modul de aplicare a "legii Lupu" a întreţinut buimăceala. Urmărind sondajele, putem observa că partidul ţăranilor nu se bucură de sprijin în mediul rural. De asemenea, mesajele pe care le-au transmis liderii ţărănişti în campania electorală erau departe de a se înscrie pe nivelul de receptare al electoratului de la sate. Partidul ţărănesc s-a adresat şi a primit sprijin din partea studenţilor şi a intelectualilor care au înţeles necesitatea prezenţei unei drepte puternice în Parlament.
  Poate că noua conducere va reuşi să scoată partidul din situaţia contradictorie în care se găseşte: fie va cultiva relaţia cu electoratul pe care pretinde că-l reprezintă, lăsându-şi doctrina neatinsă, fie va renunţa la elementul "ţărănesc", construind un partid creştin-democrat viabil.

• Sub aspect teoretic, alegerile prezidenţiale din 2000 au fost o reuşită. La conceptele pe care actualul preşedinte le-a lansat în trecut se adaugă noul înţeles al termenului de proprietate.
  Într-o declaraţie făcută la Focşani, domnul Iliescu a afirmat că "proprietatea e un moft". Reacţia presei şi a opiniei publice a demonstrat încă o dată că la noi se face scandal înainte de orice explicaţie. De aceea cred că sunt necesare câteva precizări.
  După cum se poate citi în DEX, "moft" înseamnă lucru sau problemă fără valoare, fără temei, fleac, nimic, bagatelă. Se poate defini proprietatea prin aceste atribute? Sigur că da. O întreagă tradiţie ne dovedeşte aceasta. Încă din antichitate ni s-a spus că totul curge, că nu ne putem scălda nici măcar o dată în apele aceluiaşi râu. Cum am putea atunci să fim proprietarii aceleiaşi bucăţi de pământ? Mai mult, tradiţia creştină ne spune că Pământul a fost făcut de Dumnezeu, deci îi aparţine, iar noi suntem doar în trecere pe aici. Putem să considerăm ceea ce numim proprietate ca fiind de fapt o formă de arendă, de luare în folosinţă pe termen nelimitat. A stârnit ilaritate faptul că o firmă a început să vândă parcele pe Lună, uitându-se că şi Pământul este un corp ceresc, prin urmare deţinerea de terenuri aici e la fel de absurdă.
  La originea definiţiei în discuţie a stat probabil o experienţă similară cu visul lui Scipion. O evadare din meandrele concretului i-a permis autorului să vadă lipsa de temei a ceea ce noi credeam a fi "sacru şi inviolabil". Noua definiţie este un lăudabil efort de actualizare a înţelesului proprietăţii, de regândire a ei prin teoria relativităţii. Suntem în faţa primei încercări de teorie a proprietăţii cosmice. Acum, când suntem prinşi în curentul globalizării, când totul se redefineşte, era nevoie de aşa ceva. Considerând proprietatea drept moft, statele naţionale vor putea suporta cu uşurinţă şocul fenomenelor transfrontaliere. Departe de a fi retrogradă, cum a fost acuzată, noua definiţie a proprietăţii are chiar putere de anticipaţie. Scandalul ce a întâmpinat-o ne dovedeşte încă o dată că nimeni nu poate fi profet în propria ţară.
  
  Sorin Bocancea

Transmiteţi autorilor părerea Dv. despre aceste articole!