Neajunsurile mici

Neajunsurile sunt singurul lucru de care universitatea românească dispune din abundenţă. Ele sunt de niveluri şi de gravităţi diferite. Cele mai negre sunt imediat legate de situaţia catastrofală din economie şi din societate. Aici merg la sigur: puterea noastră politică, de ale cărei inteligenţă şi integritate depinde orice soluţie promiţătoare, ne ia cu fermitate speranţa că viitorul apropiat va aduce îmbunătăţiri substanţiale. Punct.
Un al doilea tip de probleme priveşte structura întregului nostru sistem universitar: ce rol are de jucat fiecare facultate în acest sistem? Cum este ea racordată, prin specializările pe care le oferă, la pulsul pieţei muncii? Cum se poate optimiza conlucrarea dintre facultăţi pentru obţinerea unor specializări utile şi interesante? Un singur exemplu: în ţările europene, unde diploma unui absolvent de universitate atestă două (uneori chiar trei) specializări, filozofia este cel mai adesea specializare secundară. Pe de o parte, cei mai mulţi studenţi au interesul de a obţine calificări cu aplicare imediată. Pe de altă parte, departamentele de filozofie au de lucru din plin în această organizare; ele oferă numeroase cursuri de formare a abilităţilor generale de gândire şi de comunicare. La noi, iarăşi, chestiunea este prăpăstioasă. O rezolvare acceptabilă nu poate fi decât urmarea unei dezbateri intelectuale şi instituţionale întinsă pe ani de zile. Or, tradiţia nu ne permite să credem că anii vor fi puţini.
În fine, disting un al treilea soi de probleme legate de ceea ce, din lipsa altui termen, numesc "design universitar". Includ aici ceea ce ţine de latura estetică şi ergonomică a almei mater. Cât de primitoare, de prietenoasă şi de stimulativă intelectual este, prin designul ei, universitatea noastră cea de toate zilele? Voi discuta câteva elemente concrete ale designului universitar.
Problemele din această categorie cer resurse materiale surprinzător de mici, însă se lovesc de o rezistenţă a mentalităţilor surprinzător de mare. Ele sunt, în mod caracteristic, de mică anvergură. Sunt acele neajunsuri mici pe care cei care nu se confruntă cu ele nici nu le iau în serios. Pentru cei care nu le pot ocoli, dimpotrivă, ele sunt din cale-afară de sâcâitoare. Absurdul unora dintre ele mi-a fost evident şi m-a însoţit pe parcursul întregii mele studenţii ieşene. N-am reuşit, de pildă, să înţeleg niciodată de ce Biblioteca Centrală Universitară nu avea nici un copiator, când era de notorietate că majoritatea cărţilor interesante nu pot fi împrumutate şi când soluţia economică era atât de la îndemână: multe firme private ar fi fost bucuroase să-şi deschidă un mic "copy shop" dacă li s-ar fi pus la dispoziţie un spaţiu modice în bibliotecă. (Folosesc timpul trecut deoarece, tocmai am aflat de la un prieten sosit de la Iaşi că problema "s-a rezolvat" între timp: există un copiator la BCU! Nu ştiu dacă un copiator este de ajuns (am îndoieli mari), dar e nu mai puţin intolerabil că nu sunt copiatoare în toate filialele de specialitate). Argumentul unui "factor de decizie" cu care am conversat în străinătate a fost că sunt dificultăţi juridice pe care universitatea le-ar avea în încheierea de contracte cu astfel de firme. Total neconvingător!
În Occident am putut realiza cât de profund deficitar este, de fapt, designul universităţii româneşti (mă voi referi în continuare, pentru a fi specific, la universitatea ieşeană). Aproape toţi profesorii universitari români şi, cu siguranţă, absolut toţi cei cu funcţii dintre cei din urmă au vizitat universităţi apusene. Au remarcat, cu siguranţă, că universităţile europene sunt spaţii publice deschise şi primitoare, cu facilităţi ce simplifică enorm conversaţia, lectura, scrisul şi gândirea concentrată. Prin contrast, în Universitatea Cuza nu există pe holurile sumbre nici măcar un scaun pe care să poată sta vreun student, fără a mai vorbi de canapele ori de alte "extravaganţe" care fac parte din normalul peisajului universitar apusean (cum ar fi mesele…). Cât din bugetul universităţii ar costa să fie făcute câteva bănci de lemn?
Alt exemplu: de ce n-ar fi şi la noi un café-bar studenţesc? E suficient să călătoreşti până la Budapesta, de pildă, ca să înţelegi că nu e nici un atentat la bunele moravuri academice dacă un student poate bea o cafea sau mânca o plăcintă în universitate. Dacă mi se va răspunde că există cantina din Puşkin, cu bucătăresele ei ţâfnoase şi bădărane, atunci înseamnă că n-am fost bine înţeles: atmosfera plăcută este esenţială. De aceea, o "cafeteria" ar trebui administrată de studenţi. Probleme cu spaţiul ori cu legalitatea? Nu insurmontabile, sunt convins.
O altă sugestie de întreprindere pur studenţească: în Occident foarte mulţi studenţi vin la şcoală cu bicicleta. Din deosebiri de ordin economic şi cultural, incomparabil mai puţini sunt la noi cei care circulă pe două roţi. Principalul factor de descurajare este că nu ai unde să-ţi laşi bicicleta. Nu există loc de parcare, şi chiar dacă ar exista, teama de furturi face aventuroasă ideea însăşi de a da două-trei milioane pe o bicicletă. Dar nu s-ar putea ca, contra unei mici taxe de parcare, un student să supravegheze bicicletele?
Mă opresc aici cu exemplele, deşi ele pot fi multiplicate fără efort. Soluţii de acelaşi tip ar asigura îmbunătăţirea şi diversificarea bazelor sportive (sponsorizarea de către firmele doritoare de reclamă e uzuală în vest), ori flexibilizarea programului de lucru al bibliotecilor (orice bibliotecă universitară respectabilă e deschisă minim 12 ore). Ideea pe care o reiau este că astfel de "amănunte", departe de a fi derizorii, pot îmbunătăţi substanţial confortul şi buna dispoziţie a tuturor membrilor universităţii. Singurele obstacole sunt de ordin psihologic: fie indiferenţa, fie, mai rău, reprezentările de disciplină şi de spirit ierarhic pe care le perpetuează morga academică.
Efortul de a elimina "micile neajunsuri" e răsplătit nu doar în plan imediat, printr-un surplus de "culoare" dat universităţii, ci şi prin formarea unui ethos studenţesc constructiv şi responsabil, ce poate fi întâlnit în toate universităţile puternice ale lumii.

Alte articole de acelaşi autor

Transmiteţi autorului părerea Dv. despre acest articol!