Noi strategii culturale

Trăim în contextul multiplelor modificări de opinie şi de situaţie politică din estul Europei. Lumea contemporană este la răscruce. În afara crizei economice, ne confruntăm cu una dintre cele mai grave sfidări ale ultimelor veacuri: dezinteresul din ce în ce mai mare pentru cultură. Arta şi educaţia nu mai reprezintă un nucleu gravitaţional de evoluţie decât pentru un număr restrâns de indivizi; astăzi tehnologizarea exacerbată, computerizarea, specializarea excesivă, dizolvarea eului în indici de producţie satisfăcători constituie ţelul vizat de umanitate. Şi totuşi există oameni pentru care contează dezvoltarea spirituală, în sincronizare cu noile descoperiri ştiinţifice. Este interesant de aflat părerea unui occidental cu privire la situaţia politicii culturale din mediul în care trăim; şi asta cu atât mai mult cu cât este vorba despre o personalitate a vieţii mondene ieşene, directorul Centrului Cultural Francez, domnul Paul-Elie Lévy. Domnia sa a avut amabilitatea de a ne acorda un scurt interviu referitor la această problemă spinoasă.

RALUCA ARSENIE: Domnule Director, care credeţi că sunt schimbările de perspectivă pe care le-a produs numirea dumneavoastră la conducerea Centrului Cultural Francez?
PAUL-ELIE LÉVY: Când am sosit la Iaşi în septembrie 2000, am constatat că Centrul Cultural Francez este o instituţie recunoscută şi apreciată în Iaşi, dar şi în întreaga Moldovă. Munca în echipă a Centrului de-a lungul a 10 ani, precum şi efortul celor doi predecesori ai mei, Georges Diener şi Benoit Vitse, sunt remarcabile. Prin urmare, m-am hotărât să încerc să menţin reuşitele culturale ale Centrului, cu evenimentele sale importante an de an: Zilele francofoniei, Sărbătoarea muzicii, Festivalul Euro-Dans, precum şi alte numeroase manifestări. Personal, consider că trebuie strânse relaţiile cu Universitatea şi cu profesorii de limba franceză din licee şi şcoli.
Care este politica culturală a Centrului?
Într-un oraş ca Iaşi, cu 50.000 de studenţi la universităţi de prestigiu (de altfel, cea mai veche universitate din România se găseşte aici), este important ca Centrul Cultural să iniţieze proiecte de cooperare ştiinţifică şi universitară cu echipe de cercetare şi cu cadre universitare. De aceea, am pregătit în lunile februarie-aprilie manifestări care să inaugureze această colaborare. În februarie, vom organiza luna matematicii; vom avea două expoziţii despre matematică: "Matematica în natură" şi "Matematica la zi". Vor fi programate dezbateri în continuarea proiecţiei de documente video, iar aceste dezbateri vor avea loc la Centrul Cultural Francez, Facultatea de Electrotehnică, Facultatea de Matematică şi la Muzeul literaturii române; în vederea desfăşurării optime a acestor dezbateri, vom invita succesiv un matematician şi un filosof, un matematician şi un poet, un matematician şi un scriitor; se va realiza astfel o discuţie transversală şi transdisciplinară. Insist asupra faptului că dezbaterile nu sunt rezervate celor din domeniu, ci sunt destinate şi publicului larg.
În luna martie, se va desfăşura un colocviu universitar, ce are loc de 10 ani, în cadrul Zilelor francofoniei; tema este extrem de importantă, având în vedere faptul că ne aflăm în anul european al limbilor: "Europa culturală, cultura Europei".
Am aflat că veţi organiza o conferinţă despre opera lui Michel Foucault. Când va avea loc şi care sunt planurile dumneavoastră legate de aceasta?
În aprilie, colocviul despre Michel Foucault va reuni cadre universitare şi cercetători din Franţa, România, Republica Moldova şi Bulgaria. Sper ca acest colocviu să faciliteze schimburi fructuoase în domeniul ştiinţelor umane şi în cel al psihiatriei.
Există o continuitate culturală între românii stabiliţi în Franţa şi cei din România. Cum credeţi că primii dintre aceştia au influenţat şi ar putea influenţa opinia academică franceză despre cultura română? De fapt, care este părerea francezilor despre cultura noastră?
Francezii cunosc destul de puţin cultura română, cu excepţia câtorva scriitori care au trăit în Franţa, ca Ionescu, Cioran sau Lupaşcu. În general, francezii deţin cunoştinţe superficiale despre România, demonstrând uneori o viziune caricaturală; în schimb, de îndată ce vizitează România, sunt cuceriţi de această ţară şi devin cei mai buni emisari ai relaţiilor franco-române. Politica culturală a Ambasadei Franţei este de a promova relaţiile culturale şi de a încerca să facă cunoscute în Franţa lucrările artiştilor români. Numeroşi intelectuali români care trăiesc în Franţa, deşi nu au mijloacele necesare pentru a determina o părere generală despre cultura română, cel puţin reuşesc să influenţeze opinia academică. Şcoala românească de matematică este foarte cunoscută în mediul universitar francez.
Care sunt planurile de viitor ale Centrului?
Îmi doresc ca Centrul Cultural Francez să organizeze manifestări în cele mai variate domenii, atât culturale - teatru, poezie, dans, cinema, muzică, expoziţii de pictură -, cât şi de tip universitar - colocvii, conferinţe, dezbateri. Sper că vom putea atrage un public larg, prin manifestări mai specializate, dar şi prin unele de mare audienţă. Totodată, am propus Centrului de documentare ca, în afara revistelor ştiinţifice, să se aboneze la reviste ca Paris Match, care se adresează unui alt fel de public.
Una dintre priorităţile Centrului pentru anii care vin va fi dezvoltarea de proiecte comune, în special în domeniul ştiinţelor umane. Manifest un interes special pentru răspândirea limbii şi a culturii franceze. Merită să fie amintite îndelungatele şi strânsele relaţii cu Catedra de franceză a Universităţii "Al.I. Cuza". Nu uităm însă nici efortul depus în fiecare zi de profesorii de franceză în şcoli, licee şi colegii, acest efort reprezentând baza ce asigură perenitatea limbii franceze în România.
Domnule Director, vă mulţumim în final pentru amabilitatea cu care aţi răspuns întrebărilor noastre.
Interviu şi traducere de Raluca Arsenie

Alte articole de acelaşi autor

Transmiteţi autorului părerea Dv. despre acest articol!