Contrast - Nr.8 / 2001 - Revista ideilor din reviste-

Revista ideilor din reviste

Numărul din august-septembrie al revistei Esprit cuprinde studii şi articole în care este vorba, în cea mai mare parte, de problema islamului. Nu este primul de acest fel: volume din 1990, 1991, 1992, 1993, 1996 şi 1998 tratează, de asemenea, despre neofundamentalism, despre islamul politic şi varianta sa europeană sau despre şocul resimţit de culturile tradiţionale în faţa mondializării. Evenimentele din 11 septembrie 2001 şi cele care au urmat fac însă ca numărul din acest an să prezinte un interes deosebit. Scopul pe care şi l-au propus cei ce semnează articolele este acela de a arunca o oarecare lumină asupra unei lumi a cărei neînţelegere a dus, în timp, la atâtea morţi. O primă direcţie de cercetare este cea politică. Sunt vizate atât conflictul din Kosovo, cât şi războiul, care pare că nu se mai sfârşeşte, dintre evrei şi palestinieni. În cazul acestuia din urmă, una dintre sugestii, avansată, printre alţii, şi de D. Lindenberg şi J. Maila, este aceea că implicarea practică a Europei, activă abia în ultimul timp, ar putea aduce aşteptata contribuţie decisivă în sensul "opţiunii diplomatice".
O a doua perspectivă asupra acestei lumi, care uneori ne apare străină, este conturată prin exerciţiul celor ce mânuiesc concepte ale politologiei. Principala grijă a autorilor este aceea de a limpezi termeni şi de a trasa distincţii: între islam şi islamism, între islamism şi postislamism. În legătură cu acesta din urmă, este interesantă discuţia cu privire la legitimitatea cu care este folosit, precum şi la condiţiile istorice care au conturat ipoteza despre mişcarea ce urmează, în lumea arabă, islamismului, ca o consecinţă a imposibilităţii de a aplica, în litera ei, charia (Azadeh Niknom, L'Islam politique et Postislamism: Charia in Islam).
A treia perspectivă este cea filosofică. Dacă Europa a fost, după cum s-a spus, osândită la metafizică, cea care rânduieşte, în această parte a lumii, întreaga activitate culturală, dar şi social-politică, o investigaţie asupra felului cum se face filosofie în lumea arabă ar putea arunca o lumină asupra acesteia din urmă. Ceea ce se poate observa, şi o fac într-un interviu C. Jambert şi J.L. Thébaud, este o adâncă sciziune ce marchează mentalul musulman. Lumea islamică este scindată: şiiţi şi sumiţi, filosofie şi respingere a ei, nevoie de unire cu Cel de Sus şi supunere necondiţionată faţă de El, lectură alegorică şi literală a Coranului sunt doar câteva polarităţi între care se desfăşoară o gândire diferită de proiectul modern, occidental. Premisele unei comunicări între cele două lumi sunt aşezate de cei care au influenţat, într-o anumită măsură, ambele spaţii culturale. Exemplul lui Averroes, comentat de J.L. Thébaud, este grăitor.
Revista, care mai cuprinde, pe lângă cele amintite, recenzii, prezentări de cărţi şi interviuri, este astfel centrată pe un exerciţiu interpretativ preliminar încercării de comunicare, iar eludarea acesteia din urmă va face, cu siguranţă, inutilă orice încercare de a cuminţi veacul.

Ioan Alexandru Tofan
Alte articole de acelaşi autor

Observator Cultural publică în nr. 88, la secţiunea În dezbatere, grupajul de articole reunite sub titlul Nicolae Manolescu: recapitulări. Articolele sunt semnate de Ion Bogdan Lefter („Recuperarea" unei opere critice), Sorin Alexandrescu (Retrospectiva Nicolae Manolescu (I)), Paul Cernat, Viorel Padina, Cristina Ionică, Bedros Horasangian.
Sorin Alexandrescu începe serialul-retrospectivă, încheiat în numărul 93 al Observatorului, cu prezentarea „fenomenului Manolescu". În dezbatere se află trilogia Literatura română postbelică. Lista lui Manolescu (vol. 1. Poezia, vol. 2. Proza. Teatrul, vol. 3. Critica. Eseul), apărută la Editura Aula din Braşov, şi care cuprinde o selecţie dintre cronicile, sintezele, prefeţele şi postfeţele scrise de N. Manolescu timp de 32 de ani.
Cele trei volume „constituie un canon de o perfectă omogenitate, chiar dacă acesta nu este singurul posibil şi nici indiscutabil". S. Alexandrescu discută „canonul Manolescu" încercând să răspundă la trei întrebări: „cum îi vedea Manolescu pe autorii selectaţi atunci? Cum vedem noi acum ceea ce vedea el atunci? Cum scria Manolescu despre acei autori?
Cât priveşte critica practicată de N. Manolescu, Alexandrescu observă că ea „ar aparţine astfel unei hermeneutici a autorului, deci unei faze mai vechi din hermeneutica modernă, care trece mai târziu în hermeneutica textului. Toată 'problema' criticii lui Manolescu, din punct de vedere teoretic, este tocmai aceasta: el a rămas la o hermeneutică a autorului dornică de a revela timbrul unic al personalităţii acestuia".
Este admirat „fără nici o ezitare" tipul de critică practicat de N. Manolescu (dar nu şi de S. Alexandrescu), anume „exercitarea unui 'apostolat' al criticii literare estetice ca 'teritoriu liber' şi apărarea acesteia contra oricărei ingerinţe politice". De asemenea, aflăm că, în opinia lui S. Alexandrescu, „Nicolae Manolescu închide o epocă: critica literară ca exemplu al supremaţiei esteticului".
Opera lui Nicolae Manolescu rămâne „o operă uriaşă, fără egal în cultura română şi greu egalabilă, cred, în alte culturi".

Elena Bondor
Alte articole de acelaşi autor

Nevoia de a suporta mai bine provocările realităţii noastre policromatice, ne-a dus spre cea mai veselă publicaţie din zonă, Jupânul nr. 31, pentru a asista la decernarea premiilor rubricii Pestritz. Iată care sunt acestea:

Premiul pentru întreaga activitate în slujba ... rubricii "Pestritz"
Se acordă Partidului Social Democrat, fără de care această rubrică nu ar fi putut, nici pe departe, să ocupe acelaşi spaţiu tipografic. Premiul constă într-un număr sporit de buline pe care îl voi acorda PSD în anul care vine şi într-o poezioară pe care i-o dedic din toată inima: Frunzuliţă de mohor, vă iubesc şi vă ador, chiar de-ar fi să vă omor!
Premiul "Declaraţia politică a anului"
Se acordă secretarului general al Guvernului, Şerban Mihăilescu, pentru următoarea declaraţie, făcută la microfon, în plenul Camerei Deputaţilor: "Ciocu' mic!". Ea era adresată, evident, partidelor din opoziţie. Premiul constă în faptul că i-am pomenit numele.
Premiul "Maidanezii-s în tot şi în toate"
Premiul se acordă lui Traian Băsescu şi Cozmin Guşă pentru următoarele declaraţii:
"Sper ca maidanezii protejaţi în curţi ale instituţiilor puterii să-i muşte chiar pe locatarii titulari" – Traian Băsescu, după ce un câine pripăşit în curtea palatului Cotroceni a muşcat o ziaristă.
"Îi sugerez lui Băsescu să scrie la o revistă şi să folosească pseudonimul de «Primarul maidanez»"- Cozmin Guşă, secretar general PSD.
"Suntem obligaţi să comunicăm tendinţele unor maidanezi politici ca Alexandru Athanasiu, Cozmin Guşă sau Victor Boştinaru de a da lovituri mediatice" - Traian Băsescu.
"Pesediştii sunt o haită nenorocită de bolşevici cărora trebuie să le aplic tratamentul maidanezilor din Capitală" - Traian Băsescu.
Premiul constă într-un tratament antirabic gratuit.
Premiul "Măi, animalule!"
Se acordă anul acesta lui Antonie Iorgovan, senator PSD, pentru următoarele afirmaţii pe care le-a făcut în emisiunea lui Marius Tucă: "Sunteţi un porc! Sunteţi şi un măgar!", porcul şi măgarul fiind Emil Boc (PD). Premiul constă în caseta cu emisiunea respectivă, pe care dl. Iorgovan să o arate la bătrâneţe nepoţilor nepoţilor lui, ca să vadă şi aceştia că nu degeaba i se spune "părintele Constituţiei".
Premiul "Nobel pestritz pentru economie"
Se acordă lui Adrian Năstase, pentru afirmaţia: "Universităţile particulare folosesc bani publici, adică banii părinţilor care plătesc taxele". Premiul constă într-o bursă de merit la o facultate particulară de ştiinţe economice.
Premiul PNŢCD
Se acordă lui Vasile Lupu, care a declarat anul acesta: "Pe crucea mea va scrie ţărănist", deşi era cât pe ce să fie invers, adică pe crucea PNŢCD să scrie Vasile Lupu. Premiul constă într-o vorbă bună la ţărănişti, atunci când dl. Lupu se va plictisi de joaca de-a PPC-ul.
Premiul "Dacă şi cu parcă"
Se acordă lui Corneliu Vadim Tudor, pentru declaraţia "Dacă Mihai Eminescu ar fi trăit azi, s-ar fi înscris în PRM". Premiul constă într-o întrevedere la vorbitor cu Luceafărul huilei româneşti, Miron Cozma.
Premiul "Masca de gaze"
Se acordă lui Octav Cozmâncă, pentru afirmaţia lui C.V. Tudor: "Ce război biologic? Dacă îşi dă jos Cozmâncă şosetele, cădem laţi cu toţii". Premiul constă într-o pereche nouă de şosete şi un abonament la România Mare.
Premiul "Limba noastră ne omoară"
Se acordă lui Ion Iliescu, pentru următoarea contribuţie importantă în domeniul filologiei: "Nu mi-e clar ce-i mai corect, dioxid sau bioxid? De ce bicicletă, şi nu dicicletă? Dar, mă rog, asta este o chestiune de termeni. Poate filologii vor interveni cu mai multe lămuriri. (...) Apropo de termeni. (...) În specialitatea mea, în hidraulică.... Este un fenomen fizic: suprapresiunile. Auziţi prin conductele de apă deseori nişte zgomote. Nemţii au spus mai corect «hidraulische Hammer» - ciocan hidraulic. Ruşii spun «ghidravliceski udar» - lovitură hidraulică. Românii nu ştiu de ce-i spun «lovitură de berbec». Am luat-o de la romani cu berbecul care sparge în porţi. Eh, închipuiţi-vă pentru un traducător care nu cunoaşte riguros terminologia folosită într-o limbă sau alta, ce mari complicaţii ridică traducerea dintr-o limbă într-alta, din română, într-o limbă de circulaţie sau viceversa. Dar chiar şi ei între ei au probleme, precum vedeţi: franţuzii cu nemţii şi ruşii ş.a.m.d." Premiul nostru constă într-o lovitură de berbec în poarta Cotroceniului, în 2004 şi într-o dicicletă, când s-o inventa.

Georgeta Condur
Alte articole de acelaşi autor

Transmiteţi autorilor părerea Dv. despre acest articol!