Cheap Web Hosting | Free Web Hosting | Dedicated Server | Windows Hosting | Free Web Space | Web Hosting | FrontPage | Business Web Hosting
cheap web hosting
Search the Web


Contrast - Nr.3 / 2001 - Explorer -


George Bondor

Test grilă despre viață și filosofie


Mă plimbam într-o seară pe Internet, agale, de parcă aș fi urcat dealul Copoului. Inventariam conștiincios un site cu reviste americane de filosofie și, din simplă curiozitate, am deschis o pagină dedicată unor publicații de "filosofie alternativă". Am intuit din prima despre ce este vorba: erau articole scrise sprințar în care filosofi și opere dificile reprezentau doar prilejuri de exprimare a unor ofuri cotidiene. Nu m-am oprit asupra lor, întrucât puteam oricând reciti despre filosoful "tată și mamă de familie" din "Philosophy & Stuff" ori despre șepticul și caisele moldave. (S-ar cuveni o notă privitoare la cele din urmă, dar am hotărât să scriem fără note.)
Când mă învârteam indecis în jurul acelor articole mi-a sărit în ochi un test, filosofic desigur. Încă nu bănuiam că acesta ar putea oricând figura în rubrica "(De)testați-vă singuri". Iată despre ce este vorba. Erau mai întâi peste 30 de aserțiuni despre care trebuia să spun doar "agree" sau "desagree". Ordinea lor nu te lăsa să întrezărești pe moment vreo legătură logică între ele. Câteva dintre acestea: "Nu există repere morale obiective, ci judecățile morale sunt expresia valorilor unor culturi particulare"; "Indivizii sunt liberi să-și urmărească scopurile"; "Eutanasia trebuie să rămână ilegală"; "Homosexualitatea e greșită întrucât nu e naturală"; "Există un Dumnezeu atotputernic, bun și iubitor"; "Al doilea război mondial a fost un război just"; "Nu e întotdeauna drept să judeci indivizii după merite"; "După moarte existăm într-o formă imaterială"; "Ateismul este doar o credință, întrucât e imposibil să dovedim nonexistența lui Dumnezeu"; "În anumite circumstanțe e dezirabil să discriminăm pozitiv în favoarea unei persoane, ca recompensă pentru ceea ce a făcut în trecut"; "Michelangelo este unul dintre cei mai mari artiști"; "Holocaustul este o realitate istorică, nu una construită din cărți"; "Viitorul e prestabilit prin destin" etc.
Ceea ce m-a provocat să intru în joc a fost îndeosebi faptul că printre aceste aserțiuni se aflau unele probleme grave, abrupt formulate și care nu lăsau posibilitatea unei eschive. Trebuia să spui doar "da" sau "nu". Știam apoi că astfel de chestiuni au devenit în timp obiectul unor opțiuni private și, mai mult, credințele noastre profunde au devenit aproape de neexprimat în spațiul public. Curios lucru, nu-i așa? Problemele clasice ale filosofiei au ajuns să fie ocolite de filosofi, sau atinse doar tangențial, precum o minge lovită cu ristul de un fundaș intrat în panică (altul decât Roberto Carlos).
Așadar am completat cuminte toate locurile libere ce-mi erau destinate. Abia apoi am aflat care era scopul jocului. El testa nici mai mult nici mai puțin decât "tensiunea filosofică". Pulsul mi-a crescut instantaneu, așa cum se întâmplă de obicei când aștepți verdictul medicului. Pe scurt, această "tensiune" reprezenta procentul contradicțiilor neconștientizate între diferite credințe ale mele. Un procent mic însemna că nu mă contrazic în multe privințe, unul mare, dimpotrivă. Verdictul nu a întârziat prea mult, preț de o țigară. Doctorul mi-a comunicat, cu oarecare cinism, că mă contrazic exact în proporție de 27%. Am primit imediat și fișa detaliată, însoțită de câte o mică rețetă.
În primul rând, am aflat că stau prost cu problema răului. De ce? Să vă explic argumentul doctorului. Am fost de acord mai întâi că există un Dumnezeu atotputernic și iubitor, însă am consimțit mai târziu că e nedrept să lăsăm un copil să sufere, în cazul în care îi putem preveni suferința. Or, dacă Dumnezeu e atotputernic și bun, el face întotdeauna ceea ce este bine din punct de vedere moral; prin urmare, nu ar permite suferințele unui copil dacă acestea nu ar fi absolut necesare (în vederea unor scopuri mai importante, am subînțeles eu). Rețeta: câteva cărți privitoare la problema răului. M-am gândit că nu e prea grav. Dacă nu am avea posibilitatea de a face fapte bune, ci toate ar fi prestabilite de către Dumnezeu, la ce ar mai fi bună morala conținută în Biblie?
Când credeam că am dres-o cu chestiunea răului, am aflat numaidecât că am oarece dificultăți și cu problema adevărului. Aceasta întrucât am opinat că nu există adevăruri obiective despre lucruri, ci toate adevărurile în care credem sunt dependente de culturile particulare din care facem parte, dar, pe de altă parte, am recunoscut că Holocaustul nu e o construcție livrescă, ci a existat cu adevărat. Rețeta: trei lucrări despre problema adevărului. M-am consolat și de această dată, spunându-mi că eu nu vorbesc despre Holocaust situat fiind într-o perspectivă divină, ci în perspectiva finită a unei culturi.
M-am îngrijorat abia când am aflat că nici cu chestiunea dreptății nu o duc prea grozav. Și aceasta deoarece am acceptat mai întâi că putem discrimina pozitiv în favoarea unei persoane, pe baza meritelor sale din trecut, pentru a spune apoi că este drept să judecăm indivizii după merite. După doctorul meu, este o contradicție aici. Rețeta: o carte despre tradiția misoginiei și una despre sexism. Abia în acel moment m-am enervat. Căci cele două afirmații nu se contrazic deloc, ci sunt complementare. Judecarea după merite stă la baza societăților dezvoltate, construite pe principiul concurenței, în vreme ce discriminarea pozitivă este de fapt tot ceea ce numim noi protecție socială. Doctorul cu pricina ar vrea poate să nu existe pensionari, căci meritele lor sunt toate de domeniul trecutului. Ori poate ar spera să nu mai comparăm deloc indivizii după merite, precum credeau comuniștii, cu creierele lor deshidratate. Enervat cum eram, am părăsit grăbit cafeneaua electronică, uitând să ies din site-ul respectiv. Abia când am ajuns acasă am început să mă îngrijorez. Dacă în urma mea a nimerit cineva, mai firav în ale dialecticii, chiar în jocul acela? Și dacă l-a luat prea în serios? Sunt două posibilități: ori s-a speriat, ori a început să filosofeze. Pericolele pândesc actul paideic la tot pasul. Și pe cel scriitoricesc, îmi spunea cândva un prieten.
Mi-am promis ca de acum încolo să nu mai fiu atât de neglijent. Nu de alta, dar s-ar putea ca numărul prea mare de filosofi să ducă la creșterea inflației. Așa că mi-am luat vacanță profesorală. Shut Down!


Alte articole de același autor


Transmiteți autorului părerea Dv. despre acest articol!

Name:
Email:
Comments:


 

Home Ultimul număr Arhivă Redacție Contact Guestbook Chat Search this site