Test grilă despre viaţă şi filosofie

Mă plimbam într-o seară pe Internet, agale, de parcă aş fi urcat dealul Copoului. Inventariam conştiincios un site cu reviste americane de filosofie şi, din simplă curiozitate, am deschis o pagină dedicată unor publicaţii de "filosofie alternativă". Am intuit din prima despre ce este vorba: erau articole scrise sprinţar în care filosofi şi opere dificile reprezentau doar prilejuri de exprimare a unor ofuri cotidiene. Nu m-am oprit asupra lor, întrucât puteam oricând reciti despre filosoful "tată şi mamă de familie" din "Philosophy & Stuff" ori despre şepticul şi caisele moldave. (S-ar cuveni o notă privitoare la cele din urmă, dar am hotărât să scriem fără note.)
Când mă învârteam indecis în jurul acelor articole mi-a sărit în ochi un test, filosofic desigur. Încă nu bănuiam că acesta ar putea oricând figura în rubrica "(De)testaţi-vă singuri". Iată despre ce este vorba. Erau mai întâi peste 30 de aserţiuni despre care trebuia să spun doar "agree" sau "desagree". Ordinea lor nu te lăsa să întrezăreşti pe moment vreo legătură logică între ele. Câteva dintre acestea: "Nu există repere morale obiective, ci judecăţile morale sunt expresia valorilor unor culturi particulare"; "Indivizii sunt liberi să-şi urmărească scopurile"; "Eutanasia trebuie să rămână ilegală"; "Homosexualitatea e greşită întrucât nu e naturală"; "Există un Dumnezeu atotputernic, bun şi iubitor"; "Al doilea război mondial a fost un război just"; "Nu e întotdeauna drept să judeci indivizii după merite"; "După moarte existăm într-o formă imaterială"; "Ateismul este doar o credinţă, întrucât e imposibil să dovedim nonexistenţa lui Dumnezeu"; "În anumite circumstanţe e dezirabil să discriminăm pozitiv în favoarea unei persoane, ca recompensă pentru ceea ce a făcut în trecut"; "Michelangelo este unul dintre cei mai mari artişti"; "Holocaustul este o realitate istorică, nu una construită din cărţi"; "Viitorul e prestabilit prin destin" etc.
Ceea ce m-a provocat să intru în joc a fost îndeosebi faptul că printre aceste aserţiuni se aflau unele probleme grave, abrupt formulate şi care nu lăsau posibilitatea unei eschive. Trebuia să spui doar "da" sau "nu". Ştiam apoi că astfel de chestiuni au devenit în timp obiectul unor opţiuni private şi, mai mult, credinţele noastre profunde au devenit aproape de neexprimat în spaţiul public. Curios lucru, nu-i aşa? Problemele clasice ale filosofiei au ajuns să fie ocolite de filosofi, sau atinse doar tangenţial, precum o minge lovită cu ristul de un fundaş intrat în panică (altul decât Roberto Carlos).
Aşadar am completat cuminte toate locurile libere ce-mi erau destinate. Abia apoi am aflat care era scopul jocului. El testa nici mai mult nici mai puţin decât "tensiunea filosofică". Pulsul mi-a crescut instantaneu, aşa cum se întâmplă de obicei când aştepţi verdictul medicului. Pe scurt, această "tensiune" reprezenta procentul contradicţiilor neconştientizate între diferite credinţe ale mele. Un procent mic însemna că nu mă contrazic în multe privinţe, unul mare, dimpotrivă. Verdictul nu a întârziat prea mult, preţ de o ţigară. Doctorul mi-a comunicat, cu oarecare cinism, că mă contrazic exact în proporţie de 27%. Am primit imediat şi fişa detaliată, însoţită de câte o mică reţetă.
În primul rând, am aflat că stau prost cu problema răului. De ce? Să vă explic argumentul doctorului. Am fost de acord mai întâi că există un Dumnezeu atotputernic şi iubitor, însă am consimţit mai târziu că e nedrept să lăsăm un copil să sufere, în cazul în care îi putem preveni suferinţa. Or, dacă Dumnezeu e atotputernic şi bun, el face întotdeauna ceea ce este bine din punct de vedere moral; prin urmare, nu ar permite suferinţele unui copil dacă acestea nu ar fi absolut necesare (în vederea unor scopuri mai importante, am subînţeles eu). Reţeta: câteva cărţi privitoare la problema răului. M-am gândit că nu e prea grav. Dacă nu am avea posibilitatea de a face fapte bune, ci toate ar fi prestabilite de către Dumnezeu, la ce ar mai fi bună morala conţinută în Biblie?
Când credeam că am dres-o cu chestiunea răului, am aflat numaidecât că am oarece dificultăţi şi cu problema adevărului. Aceasta întrucât am opinat că nu există adevăruri obiective despre lucruri, ci toate adevărurile în care credem sunt dependente de culturile particulare din care facem parte, dar, pe de altă parte, am recunoscut că Holocaustul nu e o construcţie livrescă, ci a existat cu adevărat. Reţeta: trei lucrări despre problema adevărului. M-am consolat şi de această dată, spunându-mi că eu nu vorbesc despre Holocaust situat fiind într-o perspectivă divină, ci în perspectiva finită a unei culturi.
M-am îngrijorat abia când am aflat că nici cu chestiunea dreptăţii nu o duc prea grozav. Şi aceasta deoarece am acceptat mai întâi că putem discrimina pozitiv în favoarea unei persoane, pe baza meritelor sale din trecut, pentru a spune apoi că este drept să judecăm indivizii după merite. După doctorul meu, este o contradicţie aici. Reţeta: o carte despre tradiţia misoginiei şi una despre sexism. Abia în acel moment m-am enervat. Căci cele două afirmaţii nu se contrazic deloc, ci sunt complementare. Judecarea după merite stă la baza societăţilor dezvoltate, construite pe principiul concurenţei, în vreme ce discriminarea pozitivă este de fapt tot ceea ce numim noi protecţie socială. Doctorul cu pricina ar vrea poate să nu existe pensionari, căci meritele lor sunt toate de domeniul trecutului. Ori poate ar spera să nu mai comparăm deloc indivizii după merite, precum credeau comuniştii, cu creierele lor deshidratate. Enervat cum eram, am părăsit grăbit cafeneaua electronică, uitând să ies din site-ul respectiv. Abia când am ajuns acasă am început să mă îngrijorez. Dacă în urma mea a nimerit cineva, mai firav în ale dialecticii, chiar în jocul acela? Şi dacă l-a luat prea în serios? Sunt două posibilităţi: ori s-a speriat, ori a început să filosofeze. Pericolele pândesc actul paideic la tot pasul. Şi pe cel scriitoricesc, îmi spunea cândva un prieten.
Mi-am promis ca de acum încolo să nu mai fiu atât de neglijent. Nu de alta, dar s-ar putea ca numărul prea mare de filosofi să ducă la creşterea inflaţiei. Aşa că mi-am luat vacanţă profesorală. Shut Down!

Alte articole de acelaşi autor

Transmiteţi autorului părerea Dv. despre acest articol!